daydream in a cup

Să începem cu absolventul de filologie, că aici vorbesc din experienţă .

• Nu înţeleg de ce suntem priviţi de parcă numai la traduceri ne-ar duce capul.
• Chiar dacă am terminat filologie, înţelegem şi legislaţie şi în genere orice conţine cuvinte ) (recunosc, la economie nu mă bag)

• De-a lungul perindărilor mele în ale serviciului…locurilor de muncă, m-am lovit  de aceeaşi poziţie: secretară, sau assistant manager mai nou. Adică numai poziţia asta o poate ocupa un filolog?Bine, mă gândesc că orice om se poate adapta oricărui gen de serviciu, atâta timp cât are un cap cu folosit pentru  (şocant!) a gândi. Doar vorba cea,”Omul cât trăieşte, învaţă”.

Mă opresc aici cu aceste mici “observaţii”, că e luni şi n-are rost să mă enervez (prea mult)
Read the rest of this entry »

Ieri au avut loc concertele şi spectacolul pentru (nu scriu dedicate, pentru că sunt de părere că acum, Erica va fi mai mult timp printre noi) Erica.
Chiar mi-aş fi dorit să iau parte la miracolul înfăptuit de Cabral, însă n-am reuşit, iar anul ăsta cred că am fost mai obosită decât în zece.
Mă bucur să văd că acţiunea lui Cabral a avut aşa succes şi oamenii au participat în număr mare, dacă nu în persoană, ci mai ales ca ajutor.
Mă-ntreb doar dacă voi apucă, eu sau urmaşii mei, ziua în care statul chiar va face ceva pentru cetăţean, nu doar împotriva lui, nu doar să-l fure, să-l înhame la plata a unşpe mii de taxe şi tăxuleţe, nu doar să-l mintă, să-l amăgească cu promisiuni pe perioadă limitată, până capătă votul.

Felicitări Cabral, felicitări tuturor celor care au donat şi vor dona (am să o fac şi eu) şi La mulţi ani şi sănătate Erica! Îţi mulţumim că ne-ai atins inimile!

(Autor (al instantaneului)necunoscut )

Salutul
Versus salutul la femei. Că oricum la femei, din scurta mea experienţă, nu prea există decât verbal.

Sau mă rog, aşa am văzut/păţit eu.

Şi sincer, sunt aşa “invidioasă” pe domni; când intră, nu contează că se ştiu sau nu, când ies, când se-ntâlnesc pe hol, stau la birou, sunt la cafea, se salută prin strângeri de mână/mâini.
Read the rest of this entry »

De obicei nu îmi prea place să mă laud.Probabil că sunt fraieră, nu zic nu…..dar chiar nu ştiu, na, niciodată nu mi-a plăcut.
Dar să continuam.
Vinerea trecută m-au sunat de la Clandestino, mai exact,
Read the rest of this entry »

Nu înţeleg de ce şi deja mă tem pentru viaţa mea şi a cunoscuţilor!
Mă aştept ca Mosadul, CIA, FBI şi KGB să mă urmărească din minut în minut.

Mi-aş dori să ne ia la ochi şi Jurnalul Naţional sau Magazinul (da, cel albastru de joi).

(Click pentru mărire)

(Click pentru mărire)

Mai săptămânile trecute circula o petiţie pentru interzicerea maltratării animalelor ca “arta”.
Tot atunci, pe 31 martie, Marie Jeanne scria un articol despre povestea de mai sus, câini, copii şi orfelinate.

Nu vreau ca acel copil care a torturat cainele sa aiba vreodata contact cu copilul meu! Nu ii gasesc nici o scuza (vai a fost indemnat de adulti). Pe bune? Voi erati atat de cretini cand erati mici? Daca da, nici voi nu vreau sa va apropiati de copilul meu vreodata.
Nu vreau ca acel copil sa ajunga sa fie primar, politist, in armata sau seful cuiva.

Iar ironia sorţii, face ca zilele astea :

O fetiţă a murit sfâşiată de câini pe un maidan de la marginea Constanţei. Veronica Ţigănuş, de numai 6 ani, a ieşit sâmbătă, la ora 18, la joacă în jurul casei, pe un teren viran şi insalubru de la ieşirea din oraş spre Agigea, în apropiere de Poarta 9 a Portului Constanţa. Când s-a înserat, fetiţa nu s-a mai întors acasă, iar familia a început s-o caute în împrejurimi, prin vecini, pe la locul de joacă. La ora 22.20, mama copilei a sunat la 112, cerând ajutorul Poliţiei pentru găsirea Veronicăi.

Poliţiştii de la Secţia 5, de la Serviciul criminalistic şi de la Investigaţii criminale au început căutările. La 200 metri de locuinţă, la marginea unui teren arabil, zăcea cadavrul micuţei, cu muşcături de colţi pe cap, la gât, pe mâini şi pe picioare. Medicul legist chemat la faţa locului a tras concluzia că urmele provin de la mai mulţi câini care au atacat-o pe fetiţă – probabil o haită care căuta mâncare la tomberoanele din zonă.

Nu am nimic cu Marie Jeanne sau oricine altcineva, dimpotriva, o apreciez tare mult iar citatul şi articolul au fost luate aleatoriu şi din lenea de a căuta pe alte bloguri, însă mărturisesc ca prima reacţie la auzul ştirii despre fetiţa sfâşiată de câini, m-a dus cu gândul la cât de multe petiţii semnam, cîteodata din snobism, pt drepturile animalelor, iar oamenii îi lăsăm să moară.
Pentru copiii şi adulţii omorâţi de câini facem o petiţie?

din ciclul “dezbateri cauzate de dicţionare”

unu: ai cumva microfon pentru a putea vorbi?
unu: Daca da te rog sa ma suni
eu N: nu, n.am. îmi pare rău
unu: atunci o sa scriu
unu: eu am deschis dar nu scrie ca se preteaza la XP si am trimis mail la Cluj sa-i intreb.
unu: Pe ce il ai tu instalat ?
eu N: poftim?ce ţi-am trimis nu am instalat pe computer. eu am de obicei dicţionare tipărite. asta este ce am găsit acum, pe moment.
unu: la birou ai altceva ?
eu N: da, am dicţionar pe hârtie
eu N: şi nu-l am scanat pe computer în pdf
unu: se gasesc in librari aceste dictionare?
eu N: de acolo le iau de obicei

Trebuie să mărturisesc că la început, ideea de blog nu m-a atras prea mult. Şi într-o oarecare măsură mi se părea aiurea ca gândurile, problemele, tristeţile şi bucuriile mele să fie cunoscute chiar şi de oameni pe care nu-i cunosc.
Însă, până la urmă, am îmbrăţişat “trendul” şi l-am adaptat ideilor şi principiilor mele, adică de a scrie despre ce mă deranjează/ îmi place etc.
Dar nu acesta este scopul acestui post, ci acela că uneori blogul poate ajuta la salvarea unor vieţi /răspîndirea informaţiilor despre un caz grav ş.a.m.d. Altfel spus, blogul îndeplineşte în aceste cazuri exact scopul pentru care a apărut, acela de răspîndire de informaţii/ştiri.
În cazurile de azi, rolul lui este unul important.

Unul dintre cazuri este cel al lui Dan Sântimbreanu (asta aşa, pe plan mioritic).
Dan a fost diagnosticat (şi operat cu succes) cu neurinom acustic.
Prin faptul că a scris despre boala sa, a făcut-o cunoscută în rândul altor persoane şi poate a ajutat în acest fel pe alţii diagnosticaţi ca şi el.

Un alt caz ar fi cel despre care am citit în Reader’s Digest, al Anyei Peters.
Din cîte îmi amintesc, tipa încerca să ia viaţa de la capăt şi ştiu că o perioada a dormit în maşină, încercînd să-şi găsească un loc de muncă.
Şi-a făcut blog, oamenii au început să audă de ea, iar acum are o carte inspirată din viaţa ei.
Nu ştiu cum stau lucrurile cu ea acum, însă….puterea scrisului.

Şi tot legat de puterea scrisului, am găsit azi o ştire interesantă :

Scrisul poate reduce stresul provocat de un cancer

WASHINGTON / 14:18, 24.03.2008

Pacienţii care scriu despre cele mai sumbre temeri ale lor legate de cancer înregistrează o îmbunătăţire a calităţii vieţii, potrivit unui studiu realizat în SUA, publicat în jurnalul The Oncologist, şi preluat de BBC.

Nancy Morgan, de la Centrul Lombardi din cadrul Universităţii Georgetown, Washington, unde a fost pus la punct un Program al artelor şi ştiinţelor umane, a abordat mai mulţi pacienţi ai unui spital din capitala americană şi i-a rugat să ia parte la un experiment. Pacienţii, bolnavi de leucemie sau limfom, au fost rugaţi ca timp de 20 de minute să scrie despre modul în care cancerul i-a schimbat şi despre felul în care percep aceste schimbări.

Câteva săptămâni mai târziu, 49% dintre pacienţii care s-au oferit voluntari au spus că scrisul i-a ajutat să-şi schimbe gândurile despre boală, în timp ce 38% au declarat că sentimentele faţă de această situaţie s-au schimbat. Cei care au cel mai mult de câştigat de pe urma scrisului au fost pacienţii tineri şi cei care au fost diagnosticaţi de puţină vreme cu această boală.

Gândurile şi sentimentele – procesul cognitiv şi emoţiile asociate cancerului – sunt subiectele cheie în această “terapie a scrisului”, ce are efecte benefice deosebite.

Sau sfârşit de mandat pentru primari.Că doar aşa se mai face ceva prin oraş/ţară. De exemplu cum se întâmplă la metrou, la universitate. Io sunt foarte mulţumită că scap de mirosul de carne prăjită şi re-re-prăjită în acelaşi ulei, de la unele magazine de acolo.Dacă vor să le şi reducă, şi mai bine!
Acum, de mizerii nu-s foarte sigură că le vor lua….
Am senzaţia că atât la suprafaţă cât şi în subteran, vom începe să fim sufocaţi (cu mirosuri, cu magazine, malluri,mizerii, etc)

Şi acum o veste bună pentru iubitorii de animale.
Mai ales de pisoi (via Marie Jeanne )

Suntem cativa pisoiasi in cautare de familii.

Momentan nu ne-am nascut, venim in 3 saptamani. Pina atunci, stapana noastra doreste sa ne gaseasca stapani iubitori.

Parintii nostri sunt birmanez negru si mainadez (nu-s sigură ca a apărut rasa încă ) maidanez.

Cine ne vrea, sa scrie un mail la : mariejeanne@lamaie.ro

Sunt de ceva timp pe un grup de literatură (unul dintre acelea unde se încarcă, caută diverse cărţi). Până azi am crezut că este un grup unde discuţiile se poartă în legătură cu literatura.
Mărturisesc că în ultimul timp nu prea m-am mai bucurat de timp suficient pentru citit, însă sper să remediez situaţia foarte curând.

Cum spuneam mai devreme, în legătură cu grupul de discuţii literare….sau cu orgolile irascibile ale unora. Sau mai pe scurt, cum am primit azi în mail vreo 21 de mailuri în care era vorba despre orice, numai despre cărţi nu.
Bine, fie, spamul original a fost trimis de vreo …10 ori…însă nu încetează să mă uimească uşurinţa cu (,)care se aprind spiritele şi se face dim ţânţar -armăsar.
Ca de exemplu:

Andra către grupul literar 13:37 (acum 5 ore)
INCETEAZA SA MAI TRIMITI ATATEA E-MAILURI

împăciuitoarea către acelaşi grup 13:57 (acum 5 ore)

Am sentimentul ca o putem ruga mai tolerant si mai politicos pe expeditoare. Iti multumesc pentru intelegere si sper ca nu te-am necajit cu rugamintea. Iti doresc o zi placuta,

Ion către grup 14:01 (acum 5 ore)

in primul rand nu stiu cine esti tu ! in al doilea nu stiu cine este expeditoarea ! poate ma lamuriti si pe mine !
multumesc

Subsemnata către …da..grup
fain motiv de cearta ati gasit. tocmai acum cand mai este asa putin pina la sfarsitul saptamanii…
cate despre mailurile cu zilele noastre de nastere, nu cred ca dra invinovatita ca le trimite este de vina. Din cate stiu, o data ce ti ai facut cont pe un site,si ai indicat adresa de mail pe care o folosesti, contul va folosi automat adresele de mail pe care le gaseste si va trimite (cum altfel decat tot automat) invitatii.
Daca va deranjeaza asa rau nu aveti decat sa le stergeti o data ce intra in mail. Nu ajuta pe nimeni daca ne enervam.

şi se încheie cu ceva în genul acesta :

Îmiştiudrepturile şi sunt şmecher către grup..

14:23 (acum 4 ore)

Firma de avocatura URBAN si Asociatii tocmai a primit 1.000 ron amenda pt. spam.
Probabil ca si cei cu “Ziua mea” doresc acelasi lucru.

Cu stima,

alta către grup 14:28 (acum 4 ore)

1000 ron?pt o firma de avocatura?stai linistit ca vor trimite mai departe.e fleac pt ei!

Noroc că există alternative cum ar fi o_biblioteca_virtuala@yahoogroups.com

http://groups.yahoo.com/group/o_biblioteca_virtuala/

Şi aşa mi se reproşa că nu mă ocup prea mult de blog. Aşa că de azi începând, aici va posta şi Andrei, absolvent al facultăţii de jurnalism (jurnalism, my secret love ).
Bineînţeles că tot pe bloguri ne-am cunoscut, în perioada de glorie a 360-ului.

Andrei, ai legătura (de ghiocei, să fim în ton cu luna în care ne aflăm )

Acum o săptamană sau două, am primit de la Marie Jeanne , în offline un mesaj cu un link. Un mesaj provocare , căruia nu-i poţi spune nu.
Aceasta este provocarea Chitzchitz.Pentru cei care încă copilăresc şi nu uită copilul din ei, pentru următoarele generaţii de copii ( şi hai să recunoaştem că actuala generaţie este cam scăpată de sub control şi fără pic de bun simţ pentru nimeni şi nimic), pentru imaginaţie şi nevoia de a(mai)visa.
Şi da, doresc să particip la noile poveşti şi sper să găsesc atât timpul cât şi inspiraţia de a scrie (Marie Jeanne, deja am început ceva, însă merge greu )

Luigi Capuana scria in 1882 colectia de povesti publicata la noi sub titlul ” Izvorul frumusetii “.

Ideea era structurata pe o problema care exista inca de atunci: lipsa povestilor noi. El a reusit sa scrie cateva povesti noi, minunate, pe care le-a declarat ultimele.

Dupa ani si ani, aceasta a devenit o problema din ce in ce mai mare. Desigur, avem Harry Potter, Narnia si alte fantezii asemanatoare, dar povestile si basmele scurte, pline de farmec, mister si invataturi, povestile pe care le recitesti si ca adult, aproape au disparut.

Le cer scuze celor cîţiva oameni care mai citeau, din cînd în cînd ce scriam, însă nu prea mai am cînd să scriu perioada asta.

Nu ştiu cum este la alţii, însă mie nu mi se pare că a trecut 2007. Am la fel de multă treabă şi acum ca şi atunci. Şi e mare aiureala la serviciu.
Şi nu, nu mă plîng. Doar consemnez/explic.

Să nu-mi duceţi prea mult dorul

EN

On break.
No, not because I go on holiday, but due to the fact that I have the same amount of work as last year and all is crazy at the workplace.
Try not to miss me too much

La mulţi ani, hombre! La cît mai multe articole (pe blogureşti cît şi pe hârtie ), fotografii, să fii fericit şi norocos

Şi aştept o cafea şi să mergem la fotografiat

Scuze de animaţiile prea kitschy, dar altele n-am găsit. Iar la cea cu mr. cuţu, prefă-te şi tu că rozul e de fapt albastru, da ? E singura pe care am găsit’o cu căţel şi cum ştiu că îndrăgeşti animalele, printre altele… Şi nu uita, rozul e albastru, ok ?

Feliz Cumple!

Căldură mare mon cher! Aşa căldură că nu ai chef de ceva, poate doar de duşuri dese , mare, chestii referitoare la apă.
Însă nu doar despre asta este vorba.
Chiar mă gîndeam să scriu despre şoferiţe ca pericol stradal ceva şi iată ca impulsul vine de la Mathesis.
Nu că nu am vorbi deja din reclame, doar avem şi Noaptea devoratorilor de publicitate.
Cu toate astea , nu pot să spun ca nu-i stresant ca atunci cînd se întrerupe un film/emisiune/talk show şi intră publicitate, nu-mi vine să mă urc pe pereţi.
Stai şi stai şi aştepţi şi cică durează doar 5 minutel; mie mi se par o eternitate….

Înţeleg că reclama este sufletul comerţului, însă şi ce se difuzează des , strică. Plus că, eu cel puţin, cumperi mai repede produse pe care le ştii tu ca fiind bune şi nu ce vezi non stop şi ştii că mai cumpăra 2000 de alţi oameni.
Ok, ok, dar eu aşa fac.
Sincer, să cumperi ce este la modămi se pare total aiurea. Cum să zic, e ca şi atunci cînd apăruse Alchimistul lui Coelho şi toţi dădeau iama în librării sa îl cumpere ca să se dea mari fiţoşi.
Aş mai abera, dar nu prea am starea necesară, de vină este căldura. Aşa că vă las cu leapşa de la Mathesis, mai exact cu răspunsul meu la întrebarea-care se subînţelege- ce branduri folosesc

Emil, mulţumit?