Archive for the ‘comemorări’ Category
20 de ani
Foto: Marius"Michel" Mihalache (http://www.flickr.com/photos/michel2233/)
În urmă cu 20 ani, în decembrie 1989 , a avut loc ceea ce numim încă ….Revoluţie. Acum 20 de ani , aveam 8 ani şi înţelegeam că evenimentul are legătură cu Ceauşescu.
Ce mă mai necăjisem în urmă cu o săptămână sau 2,când mi se luase cravata de pionier [probabil că nu mi facusem tema, sau nu ascultasem ce mi spusese tovarăşa-şefă de Gestapo, nu alta-..motivul nu mi-l mai amintesc], iar când a început Revoluţia m-am gândit bineînţeles că avea legătură cu cravata mea [deh, copil de 8 ani], care probabil o şi declanşaşe.
Mii de oameni au murit, iar sacrificiul lor este folosit numai în campanii electorale, pentru atragerea de voturi sau pentru amplificarea grandomaniei
20 de ani fără un rezultat clar, fără cinstirea memoriei celor care au murit-decât ca motiv de paradă, fără judecarea celor care au tras în popor, fără găsirea/recunoaşterea vinovaţilor.
20 de ani-verdictul lui Brucan, poate un verdict prea optimist, unul care ne dădea speranţe când nu mai era cazul.
Iar după 20 de ani….?
Foto:Marius"Michel"Mihalache (http://www.flickr.com/photos/michel2233/)
who’s bad?(pentru cei ce au apus)
De zece (parcă) zile de când s-a prăpădit amărâtul de Michael, ziarele şi televiziunile au urlat întruna. Au vuit non stop şi îmi rezerv dreptul să cred că nu pentru a-l plânge pe cel dispărut, ci pentru a vinde cât mai mult şi a sălta ratingul, fapte nu de prost gust, ci de foarte prost gust şi o chestie ieftină.
La fel ca şi la moartea lui Marian Cozma, ecoul şi fuga după rating au umbrit adevărata ştire şi durerea reală, aceea că un om a murit! Read the rest of this entry »
how come, how long?
Adică versuri dintr-un cântec de al lui Babyface feat.Stevie Wonder. Bine, nu ştiu dacă povestea melodiei se potriveşte cu ce voi scrie în continuare.
Poate doar cu aceste versuri:
“There was a girl I used to know
She was oh so beautiful
But shes not here anymore
She had a college degree
Smart as anyone could be“.
De ce aceste cuvinte? Ieri ne-a părăsit o colegă (prin colegă mă refer la proprii colegi, nu la cei din blogosferă de care nici nu sunt măcar ataşată). Read the rest of this entry »
bine ai venit 2009?
Trebuie să mărturisesc că nu prea mă atrag filmele despre războaie, aşa cum m-am săturat şi de cele despre Ceauşescu, care se scot pe bandă rulantă.
Ştiu, grozav articol pentru începutul lui 2009.
De ce nu îmi plac? Pentru motivul că oamenii nu vor învăţa nimic bun din ele, din contră , vor răspândi pe mai departe doar răul.
Oricum, în afară de Războiul lui Hart (singurul în care mi-a plăcut jocul lui C.Farell şi la care m-am dus mai mult pentru Marce Iureş), cum spuneam, nu prea le am cu filmele despre război.
Read the rest of this entry »
fără vârstă
.
Zilele astea m-am întâlnit cu unii dintre oamenii dragi sufletului meu şi mă bucur că am reuşit asta până-n anul nou.Cu toate că nu ambele întâlniri au fost plănuite.
Pe anul ăsta sau cel viitor mai îmi rămân câteva dorinţe de realizat, şi sper să apară şi altele, dar alea principele sunt
Read the rest of this entry »
pentru copiii omorâţi de câinii vagabonzi facem o petiţie ?
Mai săptămânile trecute circula o petiţie pentru interzicerea maltratării animalelor ca “arta”.
Tot atunci, pe 31 martie, Marie Jeanne scria un articol despre povestea de mai sus, câini, copii şi orfelinate.
Nu vreau ca acel copil care a torturat cainele sa aiba vreodata contact cu copilul meu! Nu ii gasesc nici o scuza (vai a fost indemnat de adulti). Pe bune? Voi erati atat de cretini cand erati mici? Daca da, nici voi nu vreau sa va apropiati de copilul meu vreodata.
Nu vreau ca acel copil sa ajunga sa fie primar, politist, in armata sau seful cuiva.
Iar ironia sorţii, face ca zilele astea :
O fetiţă a murit sfâşiată de câini pe un maidan de la marginea Constanţei. Veronica Ţigănuş, de numai 6 ani, a ieşit sâmbătă, la ora 18, la joacă în jurul casei, pe un teren viran şi insalubru de la ieşirea din oraş spre Agigea, în apropiere de Poarta 9 a Portului Constanţa. Când s-a înserat, fetiţa nu s-a mai întors acasă, iar familia a început s-o caute în împrejurimi, prin vecini, pe la locul de joacă. La ora 22.20, mama copilei a sunat la 112, cerând ajutorul Poliţiei pentru găsirea Veronicăi.
Poliţiştii de la Secţia 5, de la Serviciul criminalistic şi de la Investigaţii criminale au început căutările. La 200 metri de locuinţă, la marginea unui teren arabil, zăcea cadavrul micuţei, cu muşcături de colţi pe cap, la gât, pe mâini şi pe picioare. Medicul legist chemat la faţa locului a tras concluzia că urmele provin de la mai mulţi câini care au atacat-o pe fetiţă – probabil o haită care căuta mâncare la tomberoanele din zonă.
Nu am nimic cu Marie Jeanne sau oricine altcineva, dimpotriva, o apreciez tare mult iar citatul şi articolul au fost luate aleatoriu şi din lenea de a căuta pe alte bloguri, însă mărturisesc ca prima reacţie la auzul ştirii despre fetiţa sfâşiată de câini, m-a dus cu gândul la cât de multe petiţii semnam, cîteodata din snobism, pt drepturile animalelor, iar oamenii îi lăsăm să moară.
Pentru copiii şi adulţii omorâţi de câini facem o petiţie?
new photos
Sărbători fericite (şi să nu uităm de eroi)
Pentru noi, pentru români, Crăciunul ar trebui să aibă ceva mai mult decît sensul comercial pe care încearcă (de asemenea) să-l preia din globalizare.
Cu 2, 3 zile înainte de Crăciun, pe străzile Bucureştiului, cît şi în restul ţării mureau tinerii din 89 pentru ceea ce numim noi azi LIBERTATE, pentru salvarea noastră, a celor de azi, din 2007.
Aş vrea să cred că gestul lor nu a fost uitat şi va rămîne mereu în memoria noastră, mai mult decît un titlu într-un ziar, o ştire la tv.
Preţul plătit pentru a fi LIBERI!
UN articol din Decembrie 2006
Adio, deci pe curînd Moţule
Tocmai ce am aflat de la Fanty că am mai rămas fără un om nemaipomenit. Am rămas fără Moţu, fără Pittiş…
Offf, cum au început să se stingă….
Ca şi în cazul morţii lui Paler, cu ceva timp înainte, vedem la tv, pe tvr1, o piesă cu el. Era Arlechino.
Am făcut atunci cîteva poze, încercînd să descarc bateriile pentru a le încarca apoi astfel încît să pot face liniştită fotografii la Ilotopie…
Îmi amintesc de asemenea, că vedem tot la tv o bucată dintr-o altă piesă în care o actriţă îl fugărea ameninţîndu-l că îi taie părul…lungul lui păr 
Nu contează cît de lung am părul, important e cît şi cum gîndesc.
Adio, deci pe curînd Moţu’
Iubito, poti fugi cat vrei,
In gand vei auzi pasii mei.
Poti spune vorbe multe in vant,
Eu n-am sa ascult,
Oh! N-am sa le-ascult!
Iubito, poti in lume umbla
De mine nu mai poti scapa.
Voi trece zilnic prin gandul tau
Prin ochii tai.
Prin ochii tai.
Caci spune-mi cine te-a mai purtat prin nori?
Si spune-mi cine te-a mai visat in culori?
Si stii tu cine de toate a uitat,
De cand cu tine, prin ploaie a umblat?
Nu uiti tu zilele de mister
Nici clipa cand stele pier
Nu uiti ziua aceea de mai
Cand imi spuneai:
Mai stai, mai stai!
Nu uiti tu zilele de mister
Nici clipa cand stele pier
Cand timpul pentru noi disparea
Si inima ta
Batea, batea!
Caci spune-mi cine te-a mai purtat prin nori?
Si spune-mi cine te-a mai visat ?n culori?
Si stii tu cine de toate a uitat,
De cand cu tine, prin ploaie a umblat?
Te vad acum grabita sa pleci
Cum cauti doar cuvinte mai reci
Le spui, dar in spatele lor
Mai simt cum te dor.
Mai simt cum te dor.
Te vad cum mai incerci sa zambesti
Dar ochii tai fug de povesti
Si nu te uiti la mine plec?nd
Deci, pe curand!
Da, pe curand!
Caci spune-mi cine te-a mai purtat prin nori?
Si spune-mi cine te-a mai visat in culori?
Si stii tu cine de toate a uitat,
De cand cu tine, prin ploaie a umblat?
Caci spune-mi cine te-a mai purtat prin nori?
Si spune-mi cine te-a mai visat in culori?
Si stii tu cine de toate a uitat,
De cand cu tine, prin ploaie a umblat?
Caci spune-mi cine te-a mai purtat prin nori?
Si spune-mi cine te-a mai visat in culori?
Si stii tu cine de toate a uitat,
De cand cu tine, prin ploaïe a umblat?
Sfîrşitul nu- i aici
The answer is blowing in the wind /Răspunsul e vînare de vînt
Încă o stea luminează de azi mai puternic.
Steaua către care s’a dus Jeana Gheorghiu.
Un om , asemeni lui Paler, excepţional. Am avut onoarea să o întălnesc, în 97 in Franţa. O femeie simpatică, deschisă, sociabilă, un jurnalist profesionist ( dar mai bine las pe cei în meserie să zică dacă e aşa sau nu) dedicat meseriei.
Cîte stele ne vor mai părăsi ca să lumineze doar cerul?
ScLavi in propria tara
Cam asta simteam cand lucram prin diverse locuri, unele nationale, altele de viitor international. Insa am simtit mai acut acest lucru cand lucram la straini.
Iar moartea Ralucai Stroescu m-a facut sa mi aduc aminte, daca era nevoie ,cat de norocoasa sunt ca am schimbat serviciu ori de cate ori lucrurile nu se schimbau, banii nu se vor inmulti sau ca promovariile nu vor veni.
Si nu-mi pare rau ca nu mai am parte de aerul de superioritate pe care multi straini de la companii “smechere” il au fata de noi si tara noastra, de parca am veni din epoca de piatra si daca nu erau ei cine stie ce se intampla cu noi! Sau de faptul ca la un lant de hoteluri spaniole nu aveam voie sa ma asez cand erau sau nu clienti, ca nu trebuia sa ma dau in spate cand seful imi vorbea si se baga in mine, ca nu aveam voie sa ies pe usa din fata pentru ca eu munceam acolo nu eram client, ca m-au dat afara cu toate ca mi au zis ca stiu mai bine decat ei limba spaniola care o stiu de la sanul mamei, sau ca invat repede sistemele de operare si stiu f. bine engleza, sau ca nu ma relaxez *oare de ce?
*, sau ca stateam peste program cand reveneau “principii” din strainatate si nu ma anuntau ca nu mai vin in ziua stabilita nici prin mail nici telefon.
Nu-mi pare rau ca un foarte bun prieten din facultate nu mai lucreaza ca nebunul, ca ii intarzia salariu, ca nu era apreciat daca isi facea bine treaba, sau incheia mai multe contracte, etc.
Nu mi pare rau ca acum o sa avem mai mult timp sa ne vedem, sa stam de vorba ,etc. Nici ca acum a luat-o de la inceput, si-a schimbat serviciu si are mai multe sanse de avansare si apreciere.
Sau ca am zile cand nu am ce face, cand am timpi morti. Mai bine timpi morti decat eu.
Nu inveti degeaba ca nebunul 3 sau 4 ani ca sa te munceasca niste boi 12 ore sau mai multe pe zi, ca sa nu ai concediu cand ai nevoie si multe altele
Amintiti-va ca sunteti oameni, ca nu doar serviciu conteaza si ca sanatatea voastra e cea mai importanta. Ca puteti gasi si alte locuri de munca unde sa nu va distrugeti sanatatea, unde chiar daca o luati de la 0 aveti sanse de avansare, ca salariul va fi pe masura pregatirii voastre.
In tara oamenii mor. Si mor pentru ca nu au plecat din tara, nu au abandonat -o, au incercat sa duca o viata mai buna aici, intr-o tara de al carui popor isi bat joc cei de la conducere.
Un om a murit, cu aceleasi idealuri ca tinerii din decembrie 90, pentru un trai mai bun.
In locul Ralucai puteam fii eu, tu ,cel care citesti acum aceste randuri, sau oricine dintre cei care traiesc, s-au nascut aici, au facut o facultate sau nu si au ramas in tara, sperand la o viata buna.
30 de ani
Azi se împlinesc 30 de ani de la marele cutremur
30 de ani de la un eveniment care a zguduit Romania. Noi, generatia celor nascuti in 80, nu ştim decît din cele povestite de familie, prieteni, oameni care în 77 erau copii sau adolescenţi.
Evenimentul a fost mai amplu decît atacul asupra World Trade Centre. Cutremurul s’a simţit pînă în Bulgaria unde 3 blocuri au căzut.
Imagini ale cutremurului din 1977 via ici.ro
1.578 de victime. Printre care Toma Caragiu, Bocaneţ şi mulţi alţii.
30 de ani de la dezastru.
Odigniţi’vă în pace. Azi cerul a plîns…
http://ro.wikipedia.org/wiki/Cutremurul_din_1977
