daydream in a cup

Pornind de la articolul lui T.Morar despre acei indivizi care ajung pe ecrane din te miri ce motive şi care au revoluţionat bineînţeles roata, încerc să-mi dau seama cine le-a dat titulatura actuală, care valorează mai mult decât un serviciu, cea de vedetă : televiziunea sau telespectatorii?Dacă telespectatorii, pe ce criterii?În ce priveşte televiziunea, ştim deja care sunt criteriile, anume : audienţă,audienţă şi ………ce să fie oare?…..audienţă.

Nu înţeleg nici de ce se justifică realizatorii/televiziunile că asta e ceea ce doresc cei de acasă…poate de acasă de la ei, pentru că pe mine nu poate decât să mă uimească prostia “vedetelor” de a intra şi a crea n scandaluri de parcă televiziunea ar fi piaţa lor în care-şi spală hainele murdare, ca şi cum  chestiile astea ar îmbogăţi cultural sau financiar pe cei care stau şi privesc de acasă.

Dar cine ştie, poate o să asistăm la naştere unui nou tip de emisiuni “culturale”, în care întrebările pentru câştigarea premiului vor fi exact cele inspirate din viaţa “intimă”, “pasională” a celor ce apar la televizor, a politicienilor şi a te miri cui. Iar dacă nu şti să răspunzi, probabil vei fi noul tip de analfabet…..

Până la urmă, cred că nici nu ştiu de ce mă mai mir, având în vedere  evenimentele din istoria naţională [posibile deoarece nu sunt sigură de veridicitatea lor, aşadar....], cum ar fi :

O controversa similara, dar fara impact international, o ridica si chestiunea ipoteticelor tablite dacice din aur de la Sinaia. Se pare ca, in secolul al XIX-lea, in jurul anului 1873, au fost descoperite, fie in cadrul unor lucrari efectuate la temelia Manastirii Sinaia (pe locul unui fost altar al cultului zalmoxian?), fie la saparea fundatiei Castelului Peles, un numar neprecizat de tablite de aur cu inscriptii dacice.
După ce au fost copiate pe alte tăbliţe, dar de plumb, o parte ar fi fost topite de Carol I (căruia îi fuseseră dăruite de premierul Lascar Catargiu) pentru a finanţa construcţia reşedintei sale montane, în timp ce altă parte ar fi fost depozitate în tezaurul Băncii Naţionale şi ar fi luat drumul Moscovei, împreună cu Cloşca cu puii de aur şi alte valori, în timpul momentelor critice de la finalul primului Război Mondial.

(Preluare de pe Descopera.ro)

Să mai zică cineva că nu respectăm până la a cinsti istoria ……Suntem patrioţi, ce pitpalacu’.

Subiectul mă face să mă gândesc şi la cărţile vândute de şi cu diverse ziare. Sincer, m-ar interesa o analiză, comparativă desigur, între emisiunile cu “vedetele de sticlă” şi vânzările de cărţi. Nu că bieţii patroni de ziare nu ar avea nimic de câştigat din vânzarea de cultură sau că românii nu ar fi şi snobi, doar merg la biserică postiind dar nu pierd ocazia să se înjure ca la uşa cortului şi asta tot la biserică.

Voala?

Spectacol Malabar

După ce în urmă cu un an am pierdut B.Fit in the street şi după luni lipsă de la photowalk-uri, duminică (31 mai 2009) am reuşit să scutur praful de pe aparatul foto.
Sincer, ieşirea a fost foarte pe gustul meu, chiar îmi era dor de un specatcol în stradă.
Nu ştiu cum a fost publicul în primele 3 zile, pentru că începând în cursul săptămânii nu am mai ajuns,însă Paul & Co. au luat pulsul reprezentaţiilor încă de la început.
Tot ce pot să spun, după un tur Universitate-Cişmigiu-Constituţiei, unele luate de două ori la picior, o mică febră musculară, ca să îi citez pe cei de la Voala (cred) : Let us do it again!.

Reprezentaţie a companiei Caramantran

Read the rest of this entry »

Well, that's enough.F*ck it! (cu telefonul mobil)

Despre fericire.În general

Ori de câte ori mă-ntâlnesc cu un bun prieten , discuţiile noastre par să conducă spre aceeaşi concluzie  (şi oarecum cu Claudiu aici ) : serviciul şi societatea actuală ne cam mânăncă şansele la fericire.
Încep să cred că fericirea are permis de conducere şi destule maşini cât să n-o ajung din urmă…
Casă-serviciu-flirtat cu Read the rest of this entry »

Trebuie să mărturisesc că nu prea mă atrag filmele despre războaie, aşa cum m-am săturat şi de cele despre Ceauşescu, care se scot pe bandă rulantă.
Ştiu, grozav articol pentru începutul lui 2009.
De ce nu îmi plac? Pentru motivul că oamenii nu vor învăţa nimic bun din ele, din contră , vor răspândi pe mai departe doar răul.
Oricum, în afară de Războiul lui Hart (singurul în care mi-a plăcut jocul lui C.Farell şi la care m-am dus mai mult pentru Marce Iureş), cum spuneam, nu prea le am cu filmele despre război.
Read the rest of this entry »

Ar fi fost fain dacă ar fi fost bine organizat, adică în funcţie de ce îl interesează pe om.
Spre exemplu, poate nu mă interesau spectacolele ci mierea, şunca ecologică sau mai ştiu eu ce.Puteau să pună nişte indicatoare şi nu cred că-i dureau mâinile.
Şi nici nu au fost expuse toate produsele eco. Lactate….sufletul….
Să trecem peste. Cred că am dat de vreo trei ori roată prin locurile unde se desfăşurau…..activităţile de Sf.Dumitru, nu de alta, dar nu-mi dădeam seama unde ar putea fi, sau dacă începuse deja spectacolul aromânilor .
Bine că greşiseră cei de pe grupul de armâname şi nu începuse la 14 ci la 15, ca-n program.
Noroc că am dat peste o colegă de la muncă, măcar aşa am scăpat de greutatea genţii.
Bineînţeles că la spectacolul aromânilor, aromânii din public s-au transformat în adevăraţi paparazzi..
Şi totuşi, cu chiu şi vai, am reuşit să mai trag şi eu ceva cu obiectivul.

123►

Duminică am fost la concertul susținut de Leonard Cohen.
Cum să zic, n-am mai fost la un concert mai sfâşietor de superb.
Read the rest of this entry »

Sau oameni talentaţi “fabricaţi” în România.

Despre primul clip, cu Pavarotti din Banat, păcat că nu ştim să apreciem talentul, acolo unde există şi se promovează în schimb doar non talentul, de la funduri şi sâni la ghiuluri şi guiţături.

Cum zice un amic

Mihai
Votati-l ca merita!