daydream in a cup

Am observat şi eu prin unele staţii de autobuz, următoarea imagine:

Copyright http://www.shopstory.ro/2009/09/e-atat-de-usor-sa-promovezi/

Sincer, numai la cancer la sân mă duce cu gândul când o văd, precum mă şi încurajează să-mi folosesc capul pentru a promova.

De felul meu nu sunt vreo feministă,  cât să mă deranjeze foarte tare misoginismele, însă în acest caz aş fi preferat un nud/bust  decât imaginea de mai sus.Înţeleg că face apel către toate tipurile de femei, inclusiv cele care se consideră sexy, dar am impresia că mesajul privind cancerul mamar se pierde.

În plus, se perpetuează impresia că numai aspectul te ajută în carieră.Greşit!Din vremuri imemoriabile te ajută PCR-ul, că doar nu competenţa. Probabil şi aspectul are partea lui, te propulsează.

Da, recunosc: am şi eu bluze decoltate, însă nu-mi pun baza în ele şi din câte ştiu nu gândesc ele în locul meu (deşi dacă ai ce arăta, de ce ar mai conta că gândeşti?)

O campanie de conştientizare reuşită mi se pare în schimb cea de la staţia de metrou Universităţii. Cel puţin acolo nu am impresia că femeia este o bucată de carne căreia îi lipseşte eticheta de preţ.

La alţii arată cam aşa :

Cancer_Ad_by_bellastudios

Campanie cancer la san Italia

Campanie Abu Dhabi

Acum, care dintre imaginile prezentate ar convinge femeile să-şi facă mamografii şi să ia-n serios problema cancerului la sân?

Sau ce înţeleg din peregrinările pe la TV ale analiştilor politici/economişti, oamenilor de afaceri-sponsori de candidaţi la preşedinţie, ale însuşi “candidaţilor”  ş.a.m.d.

Înţeleg că suntem “în criză”, iar printre soluţii se vine cu restructurări şi concedieri.

Da, logic, de când cu “criza” se fac angajări pe bandă rulantă-n ţară , cu salarii mai mult decât decente , la standardele din afară, apropiate ca sumă de cele ale guvernanţilor.

Eh, dacă nu citesc presa/casc urechile la TV, să mă prezint şi eu…

Probabil cei care apar în mass-media şi emit păreri, ori trăiesc în alt stat, ori au parte de alte ştiri.

Well, that's enough.F*ck it! (cu telefonul mobil)

Despre fericire.În general

Ori de câte ori mă-ntâlnesc cu un bun prieten , discuţiile noastre par să conducă spre aceeaşi concluzie  (şi oarecum cu Claudiu aici ) : serviciul şi societatea actuală ne cam mânăncă şansele la fericire.
Încep să cred că fericirea are permis de conducere şi destule maşini cât să n-o ajung din urmă…
Casă-serviciu-flirtat cu Read the rest of this entry »

Adică versuri dintr-un cântec de al lui Babyface feat.Stevie Wonder. Bine, nu ştiu dacă povestea melodiei se potriveşte cu ce voi scrie în continuare.
Poate doar cu aceste versuri:
“There was a girl I used to know
She was oh so beautiful
But shes not here anymore
She had a college degree
Smart as anyone could be“.
De ce aceste cuvinte? Ieri ne-a părăsit o colegă (prin colegă mă refer la proprii colegi, nu la cei din blogosferă de care nici nu sunt măcar ataşată). Read the rest of this entry »

Dragii babii,
În cazul în care aţi mai făcut reparaţii prin casă (gen, schimbat ţevile după şi pentru scutirea de “acuze” de la vecinii inundaţi de alţii) sau dacă aţi zugrăvit, să nu schimbaţi dopul de la cadă!
Adică în cazul în care aveţi dop de plastic, de ăla negru, de pe vremuri, nu cumva să-l aruncaţi! Nu!!Să nu faceţi asta!!!Vă rog eu!
Read the rest of this entry »

De obicei nu îmi prea place să mă laud.Probabil că sunt fraieră, nu zic nu…..dar chiar nu ştiu, na, niciodată nu mi-a plăcut.
Dar să continuam.
Vinerea trecută m-au sunat de la Clandestino, mai exact,
Read the rest of this entry »

Acum o săptamană sau două, am primit de la Marie Jeanne , în offline un mesaj cu un link. Un mesaj provocare , căruia nu-i poţi spune nu.
Aceasta este provocarea Chitzchitz.Pentru cei care încă copilăresc şi nu uită copilul din ei, pentru următoarele generaţii de copii ( şi hai să recunoaştem că actuala generaţie este cam scăpată de sub control şi fără pic de bun simţ pentru nimeni şi nimic), pentru imaginaţie şi nevoia de a(mai)visa.
Şi da, doresc să particip la noile poveşti şi sper să găsesc atât timpul cât şi inspiraţia de a scrie (Marie Jeanne, deja am început ceva, însă merge greu )

Luigi Capuana scria in 1882 colectia de povesti publicata la noi sub titlul ” Izvorul frumusetii “.

Ideea era structurata pe o problema care exista inca de atunci: lipsa povestilor noi. El a reusit sa scrie cateva povesti noi, minunate, pe care le-a declarat ultimele.

Dupa ani si ani, aceasta a devenit o problema din ce in ce mai mare. Desigur, avem Harry Potter, Narnia si alte fantezii asemanatoare, dar povestile si basmele scurte, pline de farmec, mister si invataturi, povestile pe care le recitesti si ca adult, aproape au disparut.

Sash!-Colour the world

Le cer scuze celor cîţiva oameni care mai citeau, din cînd în cînd ce scriam, însă nu prea mai am cînd să scriu perioada asta.

Nu ştiu cum este la alţii, însă mie nu mi se pare că a trecut 2007. Am la fel de multă treabă şi acum ca şi atunci. Şi e mare aiureala la serviciu.
Şi nu, nu mă plîng. Doar consemnez/explic.

Să nu-mi duceţi prea mult dorul

EN

On break.
No, not because I go on holiday, but due to the fact that I have the same amount of work as last year and all is crazy at the workplace.
Try not to miss me too much

photo by Alonso Díaz

Nu ştiu dacă am mai scris de auzul meu fin ca de iepure-nu că despre el ar fi vorba- însă câteodată nu mă lasă să pierd momente şi gesturi mărunte care fac totuşi viaţa frumoasă.
Ca de exemplu astă seară, cînd eram în faţa tv ului, discutînd cîte în lună şi în stele cu mama, punînd accent mai ales pe faptul că în România sunt destule persoane care se plîng de ea (de ţară adică), însă nu fac nimica. Şi da, vreau să zic că prea suntem o ţară de “analişti” sau cum s-o zice ăstora de fac tac-şouri (da, există o intenţie în scrierea cuvîntului talk show aşa), dar cînd vine vorba să şi facă ceva, dau înapoi.
Doamnelor şi domnilor, faptele nu au loc singure, de la ele putere. Lucrurile nu doar se întîmplă, sunt şi provocate. Se gîndeşte dar se şi acţionează.
Sau mai pe scurt, ascultaţi de la început pînă la sfîrşit “DEŞTEAPTĂ-TE Române!” şi reţineţi titlul.

Dar cum spuneam, nu este vorba (nici&numai) de acest lucru.
La un moment dat, am auzit o timidă/surdă muzică de fanfară. Sau de bîlci, cum spun americanii, că la ei fanfarele nu-şi fac apariţia numai la evenimente militare/politice. Prima dată am crezut că vine de la serial (Midsommer Crimes sau Murders), dar parcă nu se potrivea cu scenariul (oamenii se cam omorau pe acolo, cam sadic din partea regizorului să aducă fanfară sau să introducă o fanfară şi pe fundalul ei să-şi ia ăştia zilele, nu credeţi?).
Am ignorat-o aşadar, dar curiozitatea mea nu. Astfel, deschizând geamul (după ce “amuţisem” televizorul şi nu mai aveam mult pînă la a face urechea pâlnie, să-mi dau seama cărui vecin îi place muzica Jazz (a la Louis Armstrong) ), m-am trezit că asist la o “serenadă” de sezon a patru tineri îmbrăcaţi ca Moş Crăciun. Patru oameni care s-au decis să mai spargă agitaţia/monotonia specifică pregătirilor pentru sărbătorile de iarnă (apropo, credeţi că o să avem zăpadă anul ăsta? ), făcînd un gest poate comercial (şi preluat) într-un fel, dar spontan.

Sincer, acesta este motivul pentru care îl apreciez pe Mălaimare ca ….nu artist….dar om de show biz. Sau iniţiativele Institutului Cultural Român din vara asta.
Faptele care dau rezultate sunt cele spontane. Bine şi gîndite într-un anume fel, dar care dau impresia de spontane.

Şi ca orice lucru care mă impresionează, mă pune şi pe gânduri. În sensul că, suntem atît de prinşi în a comenta, a vedea lucrurile în gri, că nu mai vedem gesturile mărunte şi frumoase care au loc în jurul nostru. Suntem prea ocupaţi să vedem nuanţele de gri.

Louis

Israel Kamakawiwo’ole -Somewhere Over the Rainbow/What a Wonderful World

Aveam de gînd să scriu despre o zi şi o călătorie cu metroul (da, ştiu de acum de cînd se aglomerează şi metroul, numai plăcut nu mai este să mergi cu el)
Însă uitîndu-mă la ştiri, de fapt ascultîndu-le că nu merită prea multă atenţie din partea cuiva, am auzit cum se face mai nou despărţirea în silabe.
Asta conform unui reporter, Alex Dima, calculatorul ( ăla de este de fapt computer, dar….) se silabiseşte astfel :
cal-culator

Abia aştept să aud şi : tra-fic, pie-toni, ho-ţi, etc.

Şi acum toţi : cal-culator !!!

Asta pentru că ieri tot vorbeam cu un amic despre desenele animate şi dezbăteam fix filmul acesta de animaţie

Iar secvenţa secvenţele respective îmi plac la nebunie

Nu a ieşit prea clară, însă mie tot îmi place

Auzisem de copacul de hîrtie , acum ceva vreme , pe un alt blog.
Poate trebuia să reacţionez atunci.

Azi însă, am auzit de el iară prin vocea unei colege de birou. Astfel , acum la noi, în micul nostru birou ce în curînd va deveni neîncăpător deoarece ne vor mai veni oameni, a apărut o cutie pentru strîns hîrtie.
Asta dacă nu se gîndesc femeile doamnele (asta pentru că nici nu mătură dacă nu le zici ) de serviciu să-l ia/arunce/etc.

Am însă nişte nelămuriri, pentru că prin hîrtie se pot înţelege şi şerveţele de hîrtie, post it-uri, etc. Corect ?

Aşa….

Acum , despre spectacolele din Tineretului, Parcul Tineretului. Mai exact despre spectacolul trupei Ilotopie.
Bine că s-au gîndit să joace Reflecţiile lui Narcis fix la noi.