daydream in a cup

Se ia una  bucată din afirmaţiile celor de la FMI , se amestecă bine şi se bea în loc de cafea:

“România nu este o ţară bogată. Nu îşi poate permite un sector public de tip Mercedez Benz, dar îşi poate permite un sector public de tip Dacia. Nu este nicio problemă cu Dacia, este o maşină foarte bună. Sectorul public trebuie limitat la capacitatea de plată pe care o are bugetul”, a declarat Jeffrey Franks în cadrul conferinţei de presă organizate la finalul misiunii de evaluare.

În primul rând, nu este o ţară bogată pentru că nici bogăţiile naturale nu mai sunt ale ei.
Da,  de acord. Ia să dea înapoi parlamentarii, senatorii, deputaţii şi toţi cei din posturi “meritate” în care au ales prin “aleşi de popor” : maşinile pe care le schimbă asemenea şosetelor şi numai Dacii nu sunt; vacanţele în Brazilia, Peru etc; studiile în străinătate ale copiilor -că doar nu vor învăţa într-o ţară unde învăţământul este la pământ şi nu are vreo universitate în top 500 -; să nu-şi mai crească salariile la fel de des ca preţurile şi impozitele…..ş.a.m.d.

Acum, despre un altfel de comportament, la fel de frumos şi plăcut:

Colegii din mijloacele de transport. N-am găsit altă …rimă?!

Mai ales genul acela care chiar dacă nu coboară la prima staţie, nici nu se dau o ţâră mai în spate ca să ai şi tu loc şi să nu vezi  constelaţii atunci când se deschide uşa. [Asta îmi aminteşte de o istorioară de a lui Dan Puric pe care am auzit-o&văzut-o ieri-din seria Aiud-, mai exact  de aceasta]

Sau cei care îşi fac loc cu coatele în abdomenul altora , doar pentru că alţii sunt nesimţiţi şi nu se dau mai în spate sau la o parte. Şi dacă le răspunzi că nu mai ai unde să te duci, mai ai parte şi de priviri răutăcioase până cobori, adică cum îndrăzneşti să mai şi răspunzi.

Nu zic că nu găseşti şi indivizi care să se împingă şi în spate, spatele tău zic, doar pentru că :

1. -sunt în etate
2. -le este lene să te întrebe dacă cobori şi tu
3. -pe baza punctului 1 , consideră că noua generaţie este doar de nesimţiţi şi astfel numai ei au drepturi.

Editare: nu că mi-ar fi ruşine nici cu cei tineri, care şi ei stau lipiţi de om precum ghiozdanul de elev, sau dau din coate să se bage în faţă când vine metroul şi mai nou sunt tare supăraţi când nu pot trece de cel din faţă, care are şi el în faţă oameni în etate. Eh, nimeni nu este perfect, nu?

Şi vorbim de autobuze &metrou la ora 7.00-7.30 a.m.

Ar fi fost fain dacă ar fi fost bine organizat, adică în funcţie de ce îl interesează pe om.
Spre exemplu, poate nu mă interesau spectacolele ci mierea, şunca ecologică sau mai ştiu eu ce.Puteau să pună nişte indicatoare şi nu cred că-i dureau mâinile.
Şi nici nu au fost expuse toate produsele eco. Lactate….sufletul….
Să trecem peste. Cred că am dat de vreo trei ori roată prin locurile unde se desfăşurau…..activităţile de Sf.Dumitru, nu de alta, dar nu-mi dădeam seama unde ar putea fi, sau dacă începuse deja spectacolul aromânilor .
Bine că greşiseră cei de pe grupul de armâname şi nu începuse la 14 ci la 15, ca-n program.
Noroc că am dat peste o colegă de la muncă, măcar aşa am scăpat de greutatea genţii.
Bineînţeles că la spectacolul aromânilor, aromânii din public s-au transformat în adevăraţi paparazzi..
Şi totuşi, cu chiu şi vai, am reuşit să mai trag şi eu ceva cu obiectivul.

123►

Green Fair

Sau târgul de creaţie pentru obiecte lucrate manual, găzduit de Green Hours. Mai auzisem de el şi chiar am trecut la un moment dat pe acolo, în timpul unei ieşiri photowalk
. Astăzi însă am şi intrat, bine şi pentru că stabilisem cu Roxana să-mi ridic ia comandată de acolo, dacă tot venea în Bucureşti.
Read the rest of this entry »

Photowalk

Din păcate la celelalte 5 am cam tras chiula (zăpăceala la servciu, mici începuturi de depresii, etc).

Însă duminică, la o zi după lansarea siteului photowalk (mulţumim Paul) am reuşit să-mi fac şi eu (re) apariţia.

De data am fost mai puţini, adică Paul, Jamayk, TSK,  o faţă nouă, Sorin şi Mihai  iar traseul ceva mai cunoscut mie (nu ştiu dacă asta e bine ori nu) adică Universitate-Parcul Carol (pe traseul iniţial mai era şi Parcul Tineretului, însă băieţii petrecuseră cu o seară înainte, la ziua lui Jama -mulţam că mi-aţi zis şi mie…(la mulţi ani Jama!)- şi erau cam obosiţi)
Read the rest of this entry »

Chestia asta trebuia scrisă de alaltăieri, dar nu mai ştiu cu ce m-am luat.
În schimb, dragul de Iohan are o viteză de mă face de ruşine.
Read the rest of this entry »

De obicei nu îmi prea place să mă laud.Probabil că sunt fraieră, nu zic nu…..dar chiar nu ştiu, na, niciodată nu mi-a plăcut.
Dar să continuam.
Vinerea trecută m-au sunat de la Clandestino, mai exact,
Read the rest of this entry »

Cum, nu ştiaţi? În viaţa asta sunt prea ocupaţi cu …dirijarea circulaţiei şi alte chestii de astea mai…neobişnuite dar care nu le solicită intelctul prea mult. Cred.
Ieri mă îndreptam spre staţia lui 312 (spre Turnul Măgurele) de la Unirea (unde era banca religiilor), trotuarul fiind mai mult ocupat de maşini parcate, decât de oameni. Bine, mergeam pe lângă maşinile parcate, nu de alta dar încă nu am tendinţe sinucigaşe şi mai ales datorită faptului că printre unele spaţii “lăsate cu bunătate” de şoferi, între gard şi maşină, nu poţi să treci nici să vrei.
Read the rest of this entry »

Hit me!

Azi e 13, după cum probabil unii ştiaţi c-o zi înainte sau deloc. Pentru cei cu deloc am o nedumerire. Dacă şi voi nu credeţi în superstiţii, cum vă explicaţi că totuşi vi se întâmplă lucruri tematice zilei cu pricina, aşa cum mi-a tăiat calea azi o pisică neagră. Adică, ieri unde **** era pisica??? Sau iese la plimbare numai în ziua de 13?

De vreo 2 săptămîni tot încerc să scriu chestia asta.

O seară ca oricare alta. Sau poate nu…

Stătusem destul peste program şi mă îndreptam spre casă.
În metrou, lume, nu aglomeraţia de dimineaţă pînă la ora 20.00, dar nici pustiu.

Ştiţi cum e cînd călătoreşti (cu orice mijloc de locomoţie) singur, numai tu cu alte sute de oameni. Nu ai unde să te uiţi, decât la cel de lângă tine, sau din faţa ta, aşteptând să ajungi cît mai repede la destinaţie.
În faţa mea, un tânăr. Până aici, nimic excepţional.
Următoarea staţie.
Lîngă tip, se aşează o domniţă. Nu ştiu dacă era pentru prima dată cînd se vedeau sau nu, însă la un moment dat privirile lor s-au întâlnit. S-au privit cîteva momente, după care totul a reintrat în normal.

Chestia asta m-a făcut să mă gândesc că însăşi viaţa este o călătorie cu peripeţii. Niciodată nu ştii peste ce dai, plus că lucrurile astea (mărunte), micile sau marile supărări, necazurile etc., fac totuşi viaţa frumoasă, chiar dacă uneori pare grea.

Poate pare o însemnare siropoasă, însă mie asta mi-a transmis…

Mă duc să aberez un somn.

Ieri am reuşit să ajung la reprezentaţia Asas do Destino a Teatrului Ka din cadrul festivalului iniţiat de Institutul Cultural Român (aplauze!!!)
În sfîrşit, mai ajung şi la noi cultura şi teatrul de stradă.

Spectacolul trupei Ka, a fost, în opinia mea unul plin de mesaje.
Povestea ultimelor clipe ale Omului, aflat în faţa Morţii, care trebuie să înţeleagă că moartea nu înseamnă decît o continuare a vieţii de pe pămînt.
Şi a faptului că nu suntem singuri pe drumul spre trecere , de fapt niciodată nu suntem lăsaţi singuri de către Dumnezeu, chiar dacă nu ne dăm seama mereu.

Ce regret este faptul că nu am ajuns încă de la început, ci undeva pe la jumătate. Poate cei care găzduiesc spectacole în aer liber ar putea să monteze totuşi şi indicatoare sau să facă afişe unde să menţioneze unde anume au loc exact reprezentaţiile, astfel încăt să nu pierzi începutul.

Urmează trupele Ilotopie din Franţa (28, 29 iulie, ora 21.30) şi Tuig din Olanda (4, 5 august, ora 21.00).

Read the rest of this entry »

Citisem la un moment dat pe Blogureşti, la un articol postat de Iohan ( am zis să încerc, să văd dacă răspunde şi la acest prenume- cum ziceam , la Iohan-Scris-Mult-Zilele-Astea, cunoscut şi ca GreenSpammer sau Guru’ meu în ce priveşte muzica sârbească) o chestie despre muzicienii de la metrou.
Read the rest of this entry »

Stiu, spusesem ca azi zic de Pere Lachaise, dar azi am fost la Louvre si mi s-a parut mai interesant. Poate din cauza ca mi-am notat?
Sa purcedem la scriere dara.
Louvre-ul, la fel ca intreg Parisul, nu e bine sa-l vezi singur/neinsotit. Sa te plimbi prin Louvre, sincer mie mi s-a parut ca echivaleaza cu a) o plimbare in desert, b) o plimbare prin labirint, si asta cu tot cu harta. Cred ca mai usor ma descurcam cu firul Ariadnei.
De la 11 la 15 l-am tot strabatut….Bine, numai parterul si etajul 1, ca de restul nu ma mai tineau picioarele.
Obosita nu exprima starea mea. Mai degraba , franta.
Daca ai proasta inspiratie sa vii singur-bine, eu nu prea am avut alte optiuni-si vrei amintiri foto, recomand sa se apeleze la asiatici. De regula ei fac cele mai ok poze. Europenii si americanii, cam dau chix.
Bine; daca o iei logic, e de inteles de ce tovarasii asiatici se pricep, nu de alta dar cele mai multe aparate electronice , foto, etc sunt produse de ei
Si daca tot nu esti multumit de poze, atunci folosesti tehnica autoportretului.
Bineinteles ca prin peregrinarea mea prin Louvre si imprejurimi nu am scapat de eternul interogatoriu “De unde sunteti/veniti?”
Si iara am trecut drept: spanioloaica, italianca, araboiaca, etc.
Cand spuneam Romania, se mirau un pic, dar le trecea. Si daca vorbesti bine si engleza , spaniola sau alte limbi de care au auzit si le stiu, mai creste admiratia.
Mai apoi, o plimbare prin Toulerie (verific mai tarziu daca e corect scris ), cat sa te relaxezi ca ai scapat de furnicarul din Louvre.
Ca tot ziceam de limbi straine mai sus ( inca mai sus ), chiar daca nu stapanesti bine franceza, tot trebuie sa incerci, asa chinuit sa o vorbesti.
Eu asa am aflat mai multe despre Paris, in drum spre Notre Dame, de la un domn, realizator tv , care m-a insotit pina la Pont Noeuf si mi-a mai povestit cate ceva.

Louvre






(tipul e dac )

Toulerie

Notre Dame

Pont

Paris

Sa tot fie 2,3 zile (cu greu ma obisnuiesc cu tastatura franceza care in caz ca nu stiati e mai altfel decat in restul lumii , ca deh, trebuie sa fie ei speciali ) de cand m-am plimbat pe Champs Elysee cu var miu.
uuuf, am niste nervi ca nu am scris pe moment ce mi s-a intamplat si acum e posibil sa fii uitat. Gata, de acu fie ca e var-miu (acest cerber al computerului) fie ca nu-i acasa, voi scrie ce mi se intampla in ziua respectiva pe blog.
Cum vorbeam si zicea Delta , frantujii par sa fie cam in urma cel putin cu internetul. Nu neaparat ca folosesc inca dial up, dar mai au de invatat.
( de vreo cateva zile matusi-mea se cearta cu aol ca a facut comanda si pentru linie telefonica limitata – ea zice ca a facut comanda si a platit, ei ca nu ).
Faza cea mai tare mi s-a parut cand am intrat la fnac si incercam sa i explic, bine, in franceza vanzatoarei ca eu caut GPS CS1 K si incercam sa i l descriu, aducand vorba si de flash stickurile de transfer de date, ne intelegeam precum chinezul cu arabul. Si uite asa m-am decis sa iau cu mine descrierea , imprimata, precum turistii aia tampiti care nu stiu sa vorbeasca).
In alte privinte, francezii sunt chiar de gasca,glumeti si tare receptivi ( la tot dar mai ales la glume si aprecieri).
Fara nici o legatura cu cele de mai sus, eram intr- o statie de metrou cu var-miu, statii care s mai smechere decat ale noastre cu mult mai mult, si observ un contrast pe care mie mi ar fi placut sa l imortalizez da nu s-a putut.
O reclama la internet telefonie si alte minuni cu o tipa alergand si un tip de culoare pe o bancuta. Ca orice om pasionat de fotografie , trebuia sa comunic cuiva …scenariul…
Ii spun varului meu si negrul incepe sa se intrebe ce tot gesticulez spre el. Incerc sa i comunic, in franceza mea de…balta, peste peron, insa nu intelege/ Incerc sa scot aparatul , sa i arat despre ce vorbesc si bineintels sa fac “subtil” o fotografie, nu vrea.
Ii soseste metroul, se urca, se aseaza, si se uita dupa noi, dupa care ,ne face cu mana, zambind. Cred ca l-am facut sa se simta vedeta. sau poate era.
Ma opresc aici, pentru ca deja m-am speriat de cat am scris.
Voi reveni cu alte intamplari si poze in curand.
Maine, vizita la Pere Lachaise. Adica cum a fost, ca merg in alta parte maine

( da, asta e arcul de triumf de la ei !)

(sper ca stiti care Enesco. George Enescu !)