Archive for the ‘plimbari_in_Bucuresti’ Category
despre ce ne permitem
Se ia una bucată din afirmaţiile celor de la FMI , se amestecă bine şi se bea în loc de cafea:
“România nu este o ţară bogată. Nu îşi poate permite un sector public de tip Mercedez Benz, dar îşi poate permite un sector public de tip Dacia. Nu este nicio problemă cu Dacia, este o maşină foarte bună. Sectorul public trebuie limitat la capacitatea de plată pe care o are bugetul”, a declarat Jeffrey Franks în cadrul conferinţei de presă organizate la finalul misiunii de evaluare.
În primul rând, nu este o ţară bogată pentru că nici bogăţiile naturale nu mai sunt ale ei.
Da, de acord. Ia să dea înapoi parlamentarii, senatorii, deputaţii şi toţi cei din posturi “meritate” în care au ales prin “aleşi de popor” : maşinile pe care le schimbă asemenea şosetelor şi numai Dacii nu sunt; vacanţele în Brazilia, Peru etc; studiile în străinătate ale copiilor -că doar nu vor învăţa într-o ţară unde învăţământul este la pământ şi nu are vreo universitate în top 500 -; să nu-şi mai crească salariile la fel de des ca preţurile şi impozitele…..ş.a.m.d.
Acum, despre un altfel de comportament, la fel de frumos şi plăcut:
Colegii din mijloacele de transport. N-am găsit altă …rimă?!
Mai ales genul acela care chiar dacă nu coboară la prima staţie, nici nu se dau o ţâră mai în spate ca să ai şi tu loc şi să nu vezi constelaţii atunci când se deschide uşa. [Asta îmi aminteşte de o istorioară de a lui Dan Puric pe care am auzit-o&văzut-o ieri-din seria Aiud-, mai exact de aceasta]
Sau cei care îşi fac loc cu coatele în abdomenul altora , doar pentru că alţii sunt nesimţiţi şi nu se dau mai în spate sau la o parte. Şi dacă le răspunzi că nu mai ai unde să te duci, mai ai parte şi de priviri răutăcioase până cobori, adică cum îndrăzneşti să mai şi răspunzi.
Nu zic că nu găseşti şi indivizi care să se împingă şi în spate, spatele tău zic, doar pentru că :
- -sunt în etate
- -le este lene să te întrebe dacă cobori şi tu
- -pe baza punctului 1 , consideră că noua generaţie este doar de nesimţiţi şi astfel numai ei au drepturi.
Editare: nu că mi-ar fi ruşine nici cu cei tineri, care şi ei stau lipiţi de om precum ghiozdanul de elev, sau dau din coate să se bage în faţă când vine metroul şi mai nou sunt tare supăraţi când nu pot trece de cel din faţă, care are şi el în faţă oameni în etate. Eh, nimeni nu este perfect, nu?
Şi vorbim de autobuze &metrou la ora 7.00-7.30 a.m.
B.Fit in the Street 2009 (Photowalk 16)
Voala?
Spectacol Malabar
După ce în urmă cu un an am pierdut B.Fit in the street şi după luni lipsă de la photowalk-uri, duminică (31 mai 2009) am reuşit să scutur praful de pe aparatul foto.
Sincer, ieşirea a fost foarte pe gustul meu, chiar îmi era dor de un specatcol în stradă.
Nu ştiu cum a fost publicul în primele 3 zile, pentru că începând în cursul săptămânii nu am mai ajuns,însă Paul & Co. au luat pulsul reprezentaţiilor încă de la început.
Tot ce pot să spun, după un tur Universitate-Cişmigiu-Constituţiei, unele luate de două ori la picior, o mică febră musculară, ca să îi citez pe cei de la Voala (cred) : Let us do it again!.
Reprezentaţie a companiei Caramantran
de ce nu se găseşte cultura la fel de des precum mâncarea?
Şi o idee de campanie pe bloguri. Ar fi una utilă
Poate una dintre puţinele campanii ProTv cu noimă şi care m-a mişcat.Mă bucură faptul că “motorul” este tot Paula Herlo, câştigătoarea Emmy. Încă n-am ajuns să donez, însă sper să o fac destul de curând. O campanie care merită să fie susţinută!
Anamaria, Andreea, ne mobilizăm?
Acu legat de titlu. Serios. Azi am ajuns la concluzia că prin centru (şi aici mă refer la Unirii-Tineretului), sunt mai dese magazinele cu mâncare/haine/bijuterii , etc decât librăriile.
Am coborât aşadar la Unirea. Şi am luat-o direct spre diverta (de ce îmi sună aiurea “direct spre diverta”? ). Căutam cartea despre care am scris recent (Nu are momentan titlu), dat fiind faptul că atunci când o tulesc de la serviciu uit/mai intervine câte ceva să mai trec prin librării.
Buuun.
Mă uit la stânga, mă uit în dreapta, centru. Nimiiiic.
Fac iară capul girofar şi îmi pică ochii pe computerul unde se verifică dacă sunt cărţiile pe stoc.
Read the rest of this entry »
iluzii optice (1) in metrou
La metrou (foto preluată de pe Metropotam)
Ştiu că nu am mai scris de mult, dar există o explicaţie -asta ca să citez din comici clasici în viaţă, deci contemporani-: am avut ultima sesiune din masterat, cea de dinaintea celei mai mari încercări: disertaţia.
Poate trec şi de asta….
Deocamdată, titlul nu se referă la disertaţie.Sper că nici mai târziu.
Pur şi simplu are legătură cu o dimineaţă , în metrou, când încă nu-mi băusem cafeaua.
Read the rest of this entry »
Photowalk 6 şi Florin Chilian
Photowalk
Din păcate la celelalte 5 am cam tras chiula (zăpăceala la servciu, mici începuturi de depresii, etc).
Însă duminică, la o zi după lansarea siteului photowalk (mulţumim Paul) am reuşit să-mi fac şi eu (re) apariţia.
De data am fost mai puţini, adică Paul, Jamayk, TSK, o faţă nouă, Sorin şi Mihai iar traseul ceva mai cunoscut mie (nu ştiu dacă asta e bine ori nu) adică Universitate-Parcul Carol (pe traseul iniţial mai era şi Parcul Tineretului, însă băieţii petrecuseră cu o seară înainte, la ziua lui Jama -mulţam că mi-aţi zis şi mie…(la mulţi ani Jama!)- şi erau cam obosiţi)
Read the rest of this entry »
zilele Bucureştiului
Chestia asta trebuia scrisă de alaltăieri, dar nu mai ştiu cu ce m-am luat.
În schimb, dragul de Iohan are o viteză de mă face de ruşine.
Read the rest of this entry »
nervi şi dureri de dinţi&pasajul victoria
De fapt poate mă refer la acelaşi lucru, deoarece nu vorbesc de nervii pe care ni-i fac anumite persoane. Sau poate da….
Oricum, ideea e că am fost la stomatolog. Asta după ce am găsit unu ok, că de cel de dinainte trebuia să mă rog să vadă ce am (iar replica pe care mi-o dădea era mai mereu aceeaşi -”Eşti tu răsfăţată”-probabil, dar nu şi când este vorba de dinţii mei….sau de sănătatea mea).
Însă să continuăm. Read the rest of this entry »
despre nano şi evenimente în Bucureşti
De obicei nu îmi prea place să mă laud.Probabil că sunt fraieră, nu zic nu…..dar chiar nu ştiu, na, niciodată nu mi-a plăcut.
Dar să continuam.
Vinerea trecută m-au sunat de la Clandestino, mai exact,
Read the rest of this entry »
summer in the city
Pauzele lungi şi dese duc la :
Poliţia e cu noi. În viaţa de apoi!
Cum, nu ştiaţi? În viaţa asta sunt prea ocupaţi cu …dirijarea circulaţiei şi alte chestii de astea mai…neobişnuite dar care nu le solicită intelctul prea mult. Cred.
Ieri mă îndreptam spre staţia lui 312 (spre Turnul Măgurele) de la Unirea (unde era banca religiilor), trotuarul fiind mai mult ocupat de maşini parcate, decât de oameni. Bine, mergeam pe lângă maşinile parcate, nu de alta dar încă nu am tendinţe sinucigaşe şi mai ales datorită faptului că printre unele spaţii “lăsate cu bunătate” de şoferi, între gard şi maşină, nu poţi să treci nici să vrei.
Read the rest of this entry »
De ar fi summit în fiecare lună….
Sau sfârşit de mandat pentru primari.Că doar aşa se mai face ceva prin oraş/ţară. De exemplu cum se întâmplă la metrou, la universitate. Io sunt foarte mulţumită că scap de mirosul de carne prăjită şi re-re-prăjită în acelaşi ulei, de la unele magazine de acolo.Dacă vor să le şi reducă, şi mai bine!
Acum, de mizerii nu-s foarte sigură că le vor lua….
Am senzaţia că atât la suprafaţă cât şi în subteran, vom începe să fim sufocaţi (cu mirosuri, cu magazine, malluri,mizerii, etc)
Şi acum o veste bună pentru iubitorii de animale.
Mai ales de pisoi (via Marie Jeanne )
Suntem cativa pisoiasi in cautare de familii.
Momentan nu ne-am nascut, venim in 3 saptamani. Pina atunci, stapana noastra doreste sa ne gaseasca stapani iubitori.
Parintii nostri sunt birmanez negru si
mainadez(nu-s sigură ca a apărut rasa încă) maidanez.
Cine ne vrea, sa scrie un mail la : mariejeanne@lamaie.ro
Cum cauţi în Bucureşti un album apărut la Arad
De vreo 2 săptămîni dacă nu şi mai mult, ştiam de la un coleg de la muncă (de aceeaşi etnie cu mine-deja ne-am găsit vreo 4 aromâni ) că va apare ăl mai recent album al lui Ţăndărică, cu Gheorghe Zamfir şi Stelu Enache.
Aşa că în fiecare seara, după cursurile ECDL, mă înfiinţam pe la Muzica. Dacă vedeţi urme/şanţuri /etc de la sediul principal al teatrului Ţăndărică pînă la magazinul Muzica, eu le-am făcut..
Astăzi, în sfîrşit am reuşit să găsesc albumul. Bine, nu să-l găsesc, ci să-l cumpăr.
Asta după ce înnebunisem vreo 3 vînzătoare de la vreo 3 magazine diferite, în fiecare zi, timp de 2 săptămîni. Aşa am aflat azi, de la una dintre ele, că albumul apăruse bine mersi ( nu ştiu dacă de cînd semnalase presa- adică octombrie 2007), la Arad, mai exact PrierMusic şi aştepta capitala ca restul lumii să se prindă.
Acum nu ştiu cum a făcut tipa de la magazin dar îi mulţumesc că l-a adus.
Nu că aş fi vreo aromâncă înfocată, dar muzica şi tradiţia îmi plac 
Şi acum, la final, să redevin serioasă măcar 5 minute.
Nu ştiu ce se întâmplă anul ăsta, dar în ce priveşte copiii şi sistemul sanitar…deja două ştiri
sunt prea multe.
Mda…cam asta ar fi…
Pentru azi.
Într-o seară, într-un metrou…
De vreo 2 săptămîni tot încerc să scriu chestia asta.
O seară ca oricare alta. Sau poate nu…
Stătusem destul peste program şi mă îndreptam spre casă.
În metrou, lume, nu aglomeraţia de dimineaţă pînă la ora 20.00, dar nici pustiu.
Ştiţi cum e cînd călătoreşti (cu orice mijloc de locomoţie) singur, numai tu cu alte sute de oameni. Nu ai unde să te uiţi, decât la cel de lângă tine, sau din faţa ta, aşteptând să ajungi cît mai repede la destinaţie.
În faţa mea, un tânăr. Până aici, nimic excepţional.
Următoarea staţie.
Lîngă tip, se aşează o domniţă. Nu ştiu dacă era pentru prima dată cînd se vedeau sau nu, însă la un moment dat privirile lor s-au întâlnit. S-au privit cîteva momente, după care totul a reintrat în normal.
Chestia asta m-a făcut să mă gândesc că însăşi viaţa este o călătorie cu peripeţii. Niciodată nu ştii peste ce dai, plus că lucrurile astea (mărunte), micile sau marile supărări, necazurile etc., fac totuşi viaţa frumoasă, chiar dacă uneori pare grea.
Poate pare o însemnare siropoasă, însă mie asta mi-a transmis…
Mă duc să aberez un somn.
Fotografia săptămînii
Arăţi bine! Respect
Foto şi editare: NMP (adică eu )
O hîrtie , un copac
Auzisem de copacul de hîrtie , acum ceva vreme , pe un alt blog.
Poate trebuia să reacţionez atunci.
Azi însă, am auzit de el iară prin vocea unei colege de birou. Astfel , acum la noi, în micul nostru birou ce în curînd va deveni neîncăpător deoarece ne vor mai veni oameni, a apărut o cutie pentru strîns hîrtie.
Asta dacă nu se gîndesc femeile doamnele (asta pentru că nici nu mătură dacă nu le zici ) de serviciu să-l ia/arunce/etc.
Am însă nişte nelămuriri, pentru că prin hîrtie se pot înţelege şi şerveţele de hîrtie, post it-uri, etc. Corect ?
Aşa….
Acum , despre spectacolele din Tineretului, Parcul Tineretului. Mai exact despre spectacolul trupei Ilotopie.
Bine că s-au gîndit să joace Reflecţiile lui Narcis fix la noi.
