daydream in a cup

Cercetătorii britanici au dezvoltat un sistem care permite oamenilor să transmită mental gânduri, cuvinte şi imagini către semeni de-ai lor.

Nu încetez a mă mira cum vine SF-ul peste noi. Dacă la începutul lui 2000 eram dezamăgită că nu s-au produs maşini zburătoare (gen cele din The Jetsons), acum văd cum năvălesc în realitate 1984 şi Minority Report (da, am mai scris pe tema asta şi  tot nu mă  plictisesc).

O prietenă spunea că peliculele şi romanele care le-au stat la bază,  precum cele amintite mai sus, nu prind viaţa abia acum, ci sunt create din viaţa pe care deja o trăim şi că începem să uităm valorile adevăratei vieţi sociale.Tind să-i dau dreptate.

Iniţial, “descoperirea/invenţia” din citatul de mai sus , ar urma să fie folosită în scopuri medicale,  pentru cei care nu mai pot vorbi decât asistat (vezi cazul lui Stephen Hawking).

Desigur, aşa au zis şi cu clonarea……

Oricum am privi, sunt de părere că nu vom mai deloc intimitate. Nu că până acum am fi avut berechet…dar totuşi.

Aşadar, ce nevoie mai avem de telefoane mobile şi computere?Nu  mai bine ne concentrăm să trimitem ce vroiam să spunem via unui gând?

Pauzele lungi şi dese duc la :

Azi e 13, după cum probabil unii ştiaţi c-o zi înainte sau deloc. Pentru cei cu deloc am o nedumerire. Dacă şi voi nu credeţi în superstiţii, cum vă explicaţi că totuşi vi se întâmplă lucruri tematice zilei cu pricina, aşa cum mi-a tăiat calea azi o pisică neagră. Adică, ieri unde **** era pisica??? Sau iese la plimbare numai în ziua de 13?

Printre atâtea campanii (nu şpagă/mită/tutun/răbdări prăjite, da nepotism/rahat/hoţi/etc), eu aş începe una contra pupatului în c*r şi mîncatului de aceeaşi parte din motive de invidie şi afuriseală.
Da domne, interzis pupatul în acea zonă, nepotismele pe faţă şi luatul de ăia care chiar vin la serviciu ca să muncească.
Să mai zică cineva că starea haotică din ţară nu se reflectă şi în instituţii.
Iar ceea ce mă …încîntă este faptul că nu ştiu cum să te contrazică, să-ţi arate că tu eşti prost şi ele/ei deştepţi. Atît de porniţi încât nici nu bagă în seamă/ascultă/citesc atent ce le spui/arăţi, se opintesc la o chestie (să zicem la un subpunct, chiar dacă nu i singurul) şi o iau în braţe.

Şi totuşi, ce mă mulţumeşte , este faptul că, de regulă pînă la sfîrşitul zilei, timpul dovedeşte cînd am dreptate. Păcat că nu mă aude nimeni.

Am găsit o maximă pe blogul cuiva , în legătură cu subiectul, care m-a făcut să zîmbesc :
“Numai după invidia altora îţi dai seama de propria ta valoare” -Tudor Muşatescu.

photo by Alonso Díaz

Nu ştiu dacă am mai scris de auzul meu fin ca de iepure-nu că despre el ar fi vorba- însă câteodată nu mă lasă să pierd momente şi gesturi mărunte care fac totuşi viaţa frumoasă.
Ca de exemplu astă seară, cînd eram în faţa tv ului, discutînd cîte în lună şi în stele cu mama, punînd accent mai ales pe faptul că în România sunt destule persoane care se plîng de ea (de ţară adică), însă nu fac nimica. Şi da, vreau să zic că prea suntem o ţară de “analişti” sau cum s-o zice ăstora de fac tac-şouri (da, există o intenţie în scrierea cuvîntului talk show aşa), dar cînd vine vorba să şi facă ceva, dau înapoi.
Doamnelor şi domnilor, faptele nu au loc singure, de la ele putere. Lucrurile nu doar se întîmplă, sunt şi provocate. Se gîndeşte dar se şi acţionează.
Sau mai pe scurt, ascultaţi de la început pînă la sfîrşit “DEŞTEAPTĂ-TE Române!” şi reţineţi titlul.

Dar cum spuneam, nu este vorba (nici&numai) de acest lucru.
La un moment dat, am auzit o timidă/surdă muzică de fanfară. Sau de bîlci, cum spun americanii, că la ei fanfarele nu-şi fac apariţia numai la evenimente militare/politice. Prima dată am crezut că vine de la serial (Midsommer Crimes sau Murders), dar parcă nu se potrivea cu scenariul (oamenii se cam omorau pe acolo, cam sadic din partea regizorului să aducă fanfară sau să introducă o fanfară şi pe fundalul ei să-şi ia ăştia zilele, nu credeţi?).
Am ignorat-o aşadar, dar curiozitatea mea nu. Astfel, deschizând geamul (după ce “amuţisem” televizorul şi nu mai aveam mult pînă la a face urechea pâlnie, să-mi dau seama cărui vecin îi place muzica Jazz (a la Louis Armstrong) ), m-am trezit că asist la o “serenadă” de sezon a patru tineri îmbrăcaţi ca Moş Crăciun. Patru oameni care s-au decis să mai spargă agitaţia/monotonia specifică pregătirilor pentru sărbătorile de iarnă (apropo, credeţi că o să avem zăpadă anul ăsta? ), făcînd un gest poate comercial (şi preluat) într-un fel, dar spontan.

Sincer, acesta este motivul pentru care îl apreciez pe Mălaimare ca ….nu artist….dar om de show biz. Sau iniţiativele Institutului Cultural Român din vara asta.
Faptele care dau rezultate sunt cele spontane. Bine şi gîndite într-un anume fel, dar care dau impresia de spontane.

Şi ca orice lucru care mă impresionează, mă pune şi pe gânduri. În sensul că, suntem atît de prinşi în a comenta, a vedea lucrurile în gri, că nu mai vedem gesturile mărunte şi frumoase care au loc în jurul nostru. Suntem prea ocupaţi să vedem nuanţele de gri.

Louis

Israel Kamakawiwo’ole -Somewhere Over the Rainbow/What a Wonderful World

Asta pentru că ieri tot vorbeam cu un amic despre desenele animate şi dezbăteam fix filmul acesta de animaţie

Iar secvenţa secvenţele respective îmi plac la nebunie

Beau mereu ceai cu lămîie. Îi dă un gust aparte iar după ce termin de băut, nu o arunc.

Mi se pare că este recomandată pentru diverse chestii. S-ar părea că face şi sîngele mai fluid şi-l ajută să circule mai uşor.

Însă nu despre asta vreau să vorbesc acum. Nu neapărat, era doar un intro. Mă gîndesc că poate câteodată sunt mai…acră.
Mai ales cînd sunt călcată pe coadă ( a se înţelege cînd îşi bagă alţii nasul în oala mea).

Atîta timp cît respect mă aştept la respect. Nu te verific sau deranjez cu întrebări infantile ce faci, aştept acelaşi “tratament”.

Mulţumesc pentru grija exagerată arătată, însă mă descurc şi singură.

Şi o dedicaţie pentru cei pe care îi frămîntă probleme sau treburile altora

Jay Z-99 problems.
Being bitch ain’t one.

P.S: Ştiu că în versurile originale este but a bitch ain’t one, dar pentru cînd sunt enervată, being bitch ain’t one

Căldură mare mon cher! Aşa căldură că nu ai chef de ceva, poate doar de duşuri dese , mare, chestii referitoare la apă.
Însă nu doar despre asta este vorba.
Chiar mă gîndeam să scriu despre şoferiţe ca pericol stradal ceva şi iată ca impulsul vine de la Mathesis.
Nu că nu am vorbi deja din reclame, doar avem şi Noaptea devoratorilor de publicitate.
Cu toate astea , nu pot să spun ca nu-i stresant ca atunci cînd se întrerupe un film/emisiune/talk show şi intră publicitate, nu-mi vine să mă urc pe pereţi.
Stai şi stai şi aştepţi şi cică durează doar 5 minutel; mie mi se par o eternitate….

Înţeleg că reclama este sufletul comerţului, însă şi ce se difuzează des , strică. Plus că, eu cel puţin, cumperi mai repede produse pe care le ştii tu ca fiind bune şi nu ce vezi non stop şi ştii că mai cumpăra 2000 de alţi oameni.
Ok, ok, dar eu aşa fac.
Sincer, să cumperi ce este la modămi se pare total aiurea. Cum să zic, e ca şi atunci cînd apăruse Alchimistul lui Coelho şi toţi dădeau iama în librării sa îl cumpere ca să se dea mari fiţoşi.
Aş mai abera, dar nu prea am starea necesară, de vină este căldura. Aşa că vă las cu leapşa de la Mathesis, mai exact cu răspunsul meu la întrebarea-care se subînţelege- ce branduri folosesc

Emil, mulţumit?

Cînd ceva merge rău, doar aşa va merge!!!!

Adică mie aşa mi s-a întămplat azi. Şi am constatat, tot azi, că vara pentru mine înseamnă HAAAAAAAAAOS!
Păi da. Mi se pare că sunt mai irascibilă, mă aprind mai repede, tun, fulger, ce mai!

Am o nelămurire. Se dă un document, prin document înţelegându-se inserarea de documente scanate ca TIFF în Word, ok? Şi să mi explice cineva dacă se poate de ce scîrba aia de PDF la a 2, 3a,a 4a pedeiefeală nu vede 81 de pagini ci NUMAI 51, sau 27, 25, 21 ?
Da, aşa ziceam şi eu : “Pe buneeee?”
Şi o altă întrebare, cum reduci un document de 70 kb sau erau mb ca să aibe mai puţini?
Cam asta pt răcorire. Bobby, m-am calmat ;P

Am zis ca o sa scap de discutiile pe aceasta tema, dar se vede treaba ca nu. 3, 4 persoane, fie amici fie cunostinte din spatiul virtual tot imi vor spune parerile lor cu privire la subiect sau ma vor intreba ce parere am.

Nu stiu cum se face dar nu stiu cu ce sa incep. Sa incep cu discriminarea si definitia ei sau sa ma refer direct la homosexuali ? Read the rest of this entry »

În primul rînd vreau să menţionez că mă bucur pentru succesul lui Cristi Mungiu şi cel al regretatului Cristian Nemescu.
Pe de altă parte mă cam satur de subiecte care vorbesc despre cum era pe vremea lui Ceausescu. Nu zic să uităm cum era viaţa atunci şi prin ce şi cîte am trecut, dar deja în fiecare an apare cîte un film care ne arată cum era pe atunci. Păi dacă aşa merg treburile eu zic să scriem fiecare (şi ăştia care am rămas în România şi cei care au plecat) scenarii . Mă gîndesc că pînă la urmă o să găsim şi nişte puncte comune şi amintiri aşişderea.
Sincer, legat de filmul lui Mungiu, cred că a cîştigat mai ales datorită subiectului tratat.Dacă nu mă înşel, anul acesta/sau trecut s-a scris destul despre avorturi.
Nu mai ţin exact minte , însă ştiu sigur că era vorba de avort şi Portugalia (dar nu mai ştiu ce hotărîseră).
Aşa că, faptul că un film care tratează un subiect precum acesta e premiat, nu ştiu cît mă miră. O să vreau să văd totuşi şi filmul, poate am fost eu prea afurisită şi acidă.
Însă unele coincidenţe nu sunt chiar coincidenţe.
Mă bucură faptul că un film care tratează un subiect ceva mai recent, adică California Dreaming al regretatului Cristi Nemescu, a fost (şi el) premiat. De ce nu se fac mai multe filme despre chestii recente, mai apropiate ca interval de timp? M-a distrat o chestie :

LIBERATION. “Juriul a dat dovadă de un gust ireproşabil când a decis să-i acorde lui Mungiu Palme d’Or. Acest premiu face oficial un secret cunoscut doar de cinefili: în câţiva ani, România, care revine dintr-un spaţiu politic în care imaginea era reglementată de putere, a devenit noul port al cinematografiei. În ultimii ani au apărut cineaşti tineri interesaţi să depună mărturie despre transformările dureroase prin care trece societatea post-Ceauşescu“.

Transformări dureroase prin care trece societatea română post Ceauşescu? Unde unde? Că eu văd numai filme despre era Ceauşescu .

Mă mai bucură faptul că arătăm că România nu este doar o ţară unde poţi să filmezi doar pentru peisaje faine şi mînă de lucru ieftină, în general pentru că-i ieftin, ci mai ales pentru că are oameni capabili,deştepţi care realizează filme bune .

Cam asta ar fi.

Am nevoie de o carte despre cum funcţioneză birocraţia în România, pentru că fie eu nu o înţeleg sau ea este prea întortocheată.
Problema (sau nu) este următoarea. Mama nu-şi mai găseşte de ieri buletinul (tocmai pentru că l’a pus bine să nu îl piardă ) iar noi, restul familiei care a votat, (adică familia a votat, da?să nu credeţi că m-a învăţat “Care este” să vorbesc) am încercat să aflăm cum şi cu ce poate vota.
Am ajuns la liceu, la secţia de votare, le’am zis care e problema şi cu ce poate vota.
Read the rest of this entry »

Azi as fi vrut sa scriu ceva mai optimist. Insa se pare ca nu va fi asa, nu inca. Am citit, cerut si auzit diverse pareri despre ce s-a intamplat cu Raluca.
Nu mai vroiam sa scriu despre ea pentru ca, am impresia ca se discuta mult prea mult acum si se pierd din vedere aspecte importante:
-In primul rand, ca in tot trebuie sa existe masura, limita
-Devenim mult prea dependenti de munca si tehnologie. Da, si la serviciu avem o mica familie si ar trebui sa ne si distram impreuna cu acea familie, sa ne cunoastem, sa stim ce ne place unora si altora. Munca icu/intr-un colectiv mai destins, relaxat aduce, cred, dupa sine si rezultate mai bune.
-Sa nu uitam ca avem o viata, una care ne apartine. Sa nu uitam de familie, copii, prieteni,carti, cinematografe, plimbari prin oras singuri sau insotiti, cu (, ?) cainele-cei care avem -. Sa nu uitam sa traim.
-Relaxarea nu inseamna *doar* sa citesti sau scrii articole pe internet, sa vorbesti (mai mult) pe messenger decat fata in fata cu amicii ( va mai amintiti articolul asta ? ).
Exista viata si *mai ales* dincolo de monitor!
Cand v-ati oprit ultima data sa mirositi florile, sa va jucati cu un catel sau pisica pe strada, sa observati zambetul unui copil, sa ajutati un batran?
Sau cat de des?
Suntem intr-o goana nebuna. Dupa…dupa ce nu stim nici noi. Sau poate stim si nu ne putem opri? Dar macar incercam sa incetinim graba?
Asta am invatat din moartea Ralucai. Si am ales sa deschid si mai larg ochii si sa ma bucur de viata, de familie, prieteni, etc.
Cu mai mult timp in urma, cred ca acum un an , am citit pe blogul unei prietene, acest articol (din care voi reda o mica parte , restul il gasiti pe blogul ei)

Iubire, vezi ca azi ajung tîrziu acasa: LA 1.00 AM TELECONFERINTA, LA 2.00 NASC, LA 3.00 AM MITING

“Odata, la serviciu, am dat de o colega nervoasa la toaleta. Iesise din cabina, îsi netezea fusta si bombanea: “Stii bancu-ala cu Itic?�?. N-am stiut daca vorbeste cu mine, asa ca am mormait incert, în asa fel încît, la o adica, sa reiasa ca eu de fapt cîntam. A continuat si m-a scapat astfel de propria-mi mutra buimaca: “Cica se ruga Itic toata ziua la Dumnezeu: da, Doamne, sa cîstig la loterie! Ajuta-ma, Doamne, sa cîstig la loterie, hai, Doamne, zau, de ce nu ma ajuti si pe mine sa cîstig la loterie?! La un moment dat, Dumnezeu, agasat de atîta vaicareala, se repede la el: ma, Itic, pe cuvînt ca te-am auzit si m-am straduit din rasputeri, dar te rog frumos, ajuta-ma si tu putin: joaca la loterie!�?Am hahait cu ea un pic, dar asteptam legatura dintre banc si motivul reuniunii noastre private. A continuat: “Asa si eu, draga: tocmai am facut acum un test de sarcina care, normal, mi-a iesit negativ. Am plîns ca proasta, cu fundul pe colac, fiindca ma screm de vreo patru ani sa ramîn gravida si degeaba! Dupa aia însa, brusc, mi-a bubuit mintea ca de la ciclul trecut n-am mai facut sex, de fapt! Ca eu cu barbata-miu nu ne întîlnim decît 8 minute pe zi, dimineata. Si, desi el n-are nevoie decît de patru minute pentru un act sexual, eu tocmai atunci nu pot, fiindca îmi fac parul cu drotul, pantofii cu crema si botul cu ruj.�?

Verifica-ti agenda, am putea sa ne vedem azi la 1.45 sa luam lunch-ul si sa facem un copil?

Ma uitam la ea cu ceva ce fusese pîna de curînd admiratie, dar deja nu mai eram sigura: femeie de cariera, obsedata de promovare, leafa, autoritate si performanta. Vorbea jumate-n engleza, jumate-n româna, cum se poarta acum, era toata numai taioare, promousan, targhet, auernes, marchet, pablic-rileisans, plening, risarci, fidbec. Dama spirt, cu parul prins ca madam Ecaterina Andronescu-Abramburica, era deci colega-cea-fara-de cusur, carierista care se temea doar de bomba atomica si de barbatii care cred ca femeile sînt inferioare. Avea un sot manager, care-si facea al doilea doctorat si chelise prematur din cauza studiului napraznic si ambitiei de a fi sef. Aveau bani, lucrau în multinationale, umblau numai cu nara pe sus, trosnea mîndria-n ei. Dar n-aveau copii… Asta lipsea din tabloul perfect. Cînd au împlinit 30 de ani, au facut consiliu de familie, cu parinti si cu socri, cu tot, si au decis sa aiba un baiat si o fata, neaparat în ordinea asta. Cînd au împlinit 34, s-ar fi bucurat sa aiba si-un pechinez, numai ca progamul lor de lucru era deja un pact cu diavolul. Ea se scula la 7 si pleca la 7.42 cu Renault-ul, el se scula la 7.34 si pleca la 8.02, cu Volkswagen-ul. Seara, ea venea la 9.10, comanda pizza, îi lasa si lui o felie rece, se culca, la 10.45 venea si el, mînca uscatura. Apoi se strecura în pat lînga ea, dar n-o trezea niciodata pentru sex, fiindca el trisa, seara nu facea dus, nu mai avea timp. Facea doar dimineata.

Ea vazuse-n filme cum femeile de cariera îsi faceau test de sarcina la WC-ul firmei, deoarece acasa nu mai aveau timp. Ceea ce uita ea de fiecare data era ca numai din ovulul ei nu se putea isca nici un fat, mai trebuia si ceva de le el, parca. Dar el avea de învatat ca s-ajunga docent, ea avea de ajuns cea mai sefa si de cîstigat bani. Copiii nu apareau, iar cuscrii faceau deja consilii numai între ei, hotarau ceva, însa rezolutia ramînea nerostita, telefonul tinerilor suna degeaba, iar la celulare nu raspundeau, erau în miting.

Continuarea, aici

Si, daca incepeti sa va faceti mai mult timp, incercati sa ajutati si o viata, in afara de a voastra.

Nu pot sa cred (sau pot dar refuz) ce haos este in tara! Cand am plecat in concediu, tocmai schimbau guvernul. De parca era neaparata nevoie, dar cum adevaratele probleme ale tarii ii intereseaza foaaaaaaaarte muuuult….
Nu mi-a convenit, dar am zis asta este.
Buuun.
Ieri aflu ca au suspendat presedintele! Sincer putin imi pasa de ce, dar puteau sa mai astepte 1 an sau 2 , sa faca referendum, alegeri anticipate si gata. Nu te trezesti tu ca n-ai ce face si ce ar fi sa lasi tara in suspans, precum un sat fara caini , vreo cateva zile, saptamani, luni…
Cum sa zic, se presupune ca noi i-am pus in Guvern, Parlament , etc si ei nici macar nu ne cer parerea!!!!!
Si mai vine si primul ministru si zice ca o sa aibe el grija ca legea sa fie respectata!Asa cum a respectat-o si el cu schimbarea guvernului, cum a ajutat poporul cand cu inundatiile, nu?
Cat tupeu , sa indrazneasca sa se faca el gardianul legii, el care ii demite pe toti cei care il deranjeaza.
Poate ca acum ar trebui sa emigrez, sa cer azil politic sau cine stie ce chestie in Franta si sa raman aici. Insa nu cred ca as fi multumita.
Chiar daca suna patriotic, in Romania am familia, serviciu si colegii, casa, acolo am copilarit, ma leaga si ma tin legata multe de Romania.
O parafrazare din Caragiale:

Noi cu cine votam?

Tipam ca vrem non securisti, de parca nu au colaborat toti cu securitatea! Daca e pe asa, unde-s candidatii la presedentie,care pe vremea comunismului erau prea tineri ca sa colaboreze cu securitatea? De ce nu candideaza? Cum, ce e aia? Mai exista securitate? Mai exista comunisti? Hmmm….

Edit: Peste 2 sau 3 luni suntem chemati la vot! Ohh… joy… yeeey

Am intalnit multe pisici la viata mea, dar Mona, pisica matusii mele din Franta este de departe cea mai interesanta si simpatica.
Si nu zic asta pentru ca e pisica familiei, dar este tare speciala

De cand am ajuns aici, m-a intampinat frumos si s-a imprietenit cu mine. Si sincer, eu nu prea le aveam cu pisicile si chiar ma gandeam daca o sa ma placa sau nu. Daca nu ma insel (Cristian , poti sa intervii sa ma contrazici cand doresti daca gresesc), animalele cam ghicesc cine le iubeste si cine nu, nu?
Read the rest of this entry »