daydream in a cup

Pornind de la articolul lui T.Morar despre acei indivizi care ajung pe ecrane din te miri ce motive şi care au revoluţionat bineînţeles roata, încerc să-mi dau seama cine le-a dat titulatura actuală, care valorează mai mult decât un serviciu, cea de vedetă : televiziunea sau telespectatorii?Dacă telespectatorii, pe ce criterii?În ce priveşte televiziunea, ştim deja care sunt criteriile, anume : audienţă,audienţă şi ………ce să fie oare?…..audienţă.

Nu înţeleg nici de ce se justifică realizatorii/televiziunile că asta e ceea ce doresc cei de acasă…poate de acasă de la ei, pentru că pe mine nu poate decât să mă uimească prostia “vedetelor” de a intra şi a crea n scandaluri de parcă televiziunea ar fi piaţa lor în care-şi spală hainele murdare, ca şi cum  chestiile astea ar îmbogăţi cultural sau financiar pe cei care stau şi privesc de acasă.

Dar cine ştie, poate o să asistăm la naştere unui nou tip de emisiuni “culturale”, în care întrebările pentru câştigarea premiului vor fi exact cele inspirate din viaţa “intimă”, “pasională” a celor ce apar la televizor, a politicienilor şi a te miri cui. Iar dacă nu şti să răspunzi, probabil vei fi noul tip de analfabet…..

Până la urmă, cred că nici nu ştiu de ce mă mai mir, având în vedere  evenimentele din istoria naţională [posibile deoarece nu sunt sigură de veridicitatea lor, aşadar....], cum ar fi :

O controversa similara, dar fara impact international, o ridica si chestiunea ipoteticelor tablite dacice din aur de la Sinaia. Se pare ca, in secolul al XIX-lea, in jurul anului 1873, au fost descoperite, fie in cadrul unor lucrari efectuate la temelia Manastirii Sinaia (pe locul unui fost altar al cultului zalmoxian?), fie la saparea fundatiei Castelului Peles, un numar neprecizat de tablite de aur cu inscriptii dacice.
După ce au fost copiate pe alte tăbliţe, dar de plumb, o parte ar fi fost topite de Carol I (căruia îi fuseseră dăruite de premierul Lascar Catargiu) pentru a finanţa construcţia reşedintei sale montane, în timp ce altă parte ar fi fost depozitate în tezaurul Băncii Naţionale şi ar fi luat drumul Moscovei, împreună cu Cloşca cu puii de aur şi alte valori, în timpul momentelor critice de la finalul primului Război Mondial.

(Preluare de pe Descopera.ro)

Să mai zică cineva că nu respectăm până la a cinsti istoria ……Suntem patrioţi, ce pitpalacu’.

Subiectul mă face să mă gândesc şi la cărţile vândute de şi cu diverse ziare. Sincer, m-ar interesa o analiză, comparativă desigur, între emisiunile cu “vedetele de sticlă” şi vânzările de cărţi. Nu că bieţii patroni de ziare nu ar avea nimic de câştigat din vânzarea de cultură sau că românii nu ar fi şi snobi, doar merg la biserică postiind dar nu pierd ocazia să se înjure ca la uşa cortului şi asta tot la biserică.